• Română (România)
  • English (United Kingdom)

(2009)Afirmînd identitatea culturală

check arial, ed helvetica, doctor sans-serif;">Tudor Zbârnea, curatorul Bienalei 2009

Evoluţia ultimelor două decade a artelor vizuale din Moldova a fost indubitabil marcată de un caracter dinamic.Încurajaţi de deschiderea către România dar şi către Occident artiştii încearcă să-şi înscrie căutările profesioniste pe palierul tendinţelor estetice moderne.
În ultimul deceniu al secolului trecut în Moldova a fost fondat Centrul Soros pentru Artă Contemporană, una dintre prerogativele acestuia fiind şi sincronizarea gîndirii artistice autohtone cu ansamblul artei internationale.Iniţial, CSAC a oferit suport logistic şi financiar doar unui segment al artelor vizuale, considerat inovator--foto,video,multimedia--,segment care, din păcate, se va impune nesemnificativ, susţinînd adeseori proiecte perimate, care trădau o întîrziere de cel puţin 10-15 ani faţă de Occident.Treptat însă CSAC îşi extinde interesele asupra unei game mai vaste de forme alternative de exprimare artistică reuşind să impună un dinamism estetic apreciabil, atît prin organizarea la Chişinău a unor manifestări culturale de amploare, cu reprezentări ale artei alternative, cît şi prin participarea eficientă a artiştilor locali în cadrul unor proiecte internaţionale de prim rang.

Tot în această perioadă, în procesul revendicării identităţii naţionale şi a reconfirmării apartenenţei noastre la tradiţia culturii româneşti, dispare în totalitate „arta oficiala” iar pe arena artelor plastice se disting în mod evident două tendinţe: una orientată spre valorile şi formele de expresie plastică naţională, alta urmînd o traiectorie „cosmopolită; cu timpul ambele tipuri de gîndire artistică au optat pentru programul unei estetici „inovatoare”.
Saloanele naţionale organizate ,de regulă, de Uniunea Artiştilor Plastici ,reformată, vor beneficia de o libertate deplină a opţiunilor artistice, lucru care se va solda, în mod regretabil, cu o uşoară depreciere a nivelului artistc. Reprezentările expoziţionale cu intenţia declarată de a impune un cadru comun tuturor domeniilor--pictură, grafică, sculptură,arte decorative etc.—se vor aglomera din cauza panotărilor insipide şi prost gîndite. Nu de puţine ori lucrările anoste şi neinspirate, la nivelul limbajului artistic, au pus în umbră creaţii de certă valoare. Şi-a spus cuvîntul fără doar şi poate şi lipsa interesului din partea statului faţă de dezvoltarea artelor plastice: nu mai există comenzi, nu se mai fac achiziţii de lucrări pentru colecţii de stat ca odinioară. Toate acestea, pe fondul unui nivel de trai indecent, induc o stare de pasivitate în rîndul artiştilor, mulţi dintre aceştia încetînd să mai participe în cadrul saloanelor şi orientîndu-se către organizarea unor expoziţii în străinătate, în căutarea unor pieţe de artă, de obicei, cu caracter particular.Respectivele considerente impun o nouă abordare a cadrului expoziţional, care se vrea a fi unul orientat spre competitivitate pe domenii ,tematici, concepte etc.
Statutul actual al ţării, de vecin al Uniunii Europene, oferă noi oportunităţi în vederea extinderii spaţiului de promovare, a valorificării şi integrării artei contemporane, ceea ce ar apropia Republica Moldova de procesele artistice mondiale. Factorii politici şi economici interni creează însă în continuare premise ale unui spaţiu cultural închis, iar în aceste condiţii trebuie să depunem eforturi considerabile pentru a cointeresa, la modul real, nu festivist, forţele creatoare occidentale.


Actuala Bienală Internaţională de Pictură, care se desfăşoară în premieră la Chişinău, deşi a atras o participare artistică externă din treisprezece ţări (Franţa, Belgia, Rusia, Kîrghistan, Ucraina, Elveţia,Cehia, Slovacia,Germania, România, Olanda) ne demonstrează că deocamdată rămînem, pentru o perioadă nedeterminată de timp, un spaţiu cultural periferic, oarecum lipsit de interes.
În situaţia actuală, organele de resort trebuie să impună o politică de etatizare a culturii: nu se mai poate miza doar pe intenţiile şi manifestările particulare ale oamenilor de cultură, realizate, de regulă, pe cont propriu.Este stringent necesară o implicare activă, inclusiv una de natură financiară, a instituţiilor statului în vederea susţinerii unor proiecte culturale de anvergură, doar astfel vom putea să ne smulgem din zona gri a derizoriului.
Proiectul nostru a fost susţinut de Ministerul Culturii, Directia Cultură Chişinău şi de iniţiativa privată a Fundaţiei Sturza . E de menţionat că nu se mai poate miza şi în viitor doar pe relaţiile externe particulare pentru asigurarea unei participări internaţionale ample. Atît Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene cît şi misiunile noastre diplomatice s-au arătat absolut indiferente faţă de solicitarea Ministerului Culturii privind implicarea acestora în buna desfăşurare a proiectului vizat. Nu ştim cu siguranţă care sînt motivele care ne-ar împiedica să adoptăm şi noi aceleaşi politici culturale, de bun-simţ şi cu multă responsabilitate faţă de cultura naţională, pe care le aplică în practică misiunile străine prezente în Chişinău, cum ar fi cele ale Poloniei, Franţei, Germaniei etc.
Cu toate acestea, Bienala Internaţională de Pictura Chişinău-2009 se desfăşoară în cadrul unei oferte calitative de participare artistică.În urma unei selecţii, poate mai riguroasă decît altă dată, sînt prezenţi pe simeze 110 artişti, preponderent artişti autohtoni, cu 141 de lucrări, care încearcă să întregească o reală panoramă a limbajelor artistice, panoramă în care se contopesc diverse curente cu varii tendinţe estetice, atît de orientare modernă cît si tradiţională.
Ceea ce ne dorim în continuare, e ca interesul participativ al artiştilor să sporească de la o ediţie la alta, reuşind astfel să instituim un cadru estetic adecvat, care i-ar oferi şi picturii, ca ramură a artelor plastice, un loc distinct şi binemeritat , alături de celelalte domenii ale artelor vizuale.