• Română (România)
  • English (United Kingdom)

(2009)O bienala pentru viitor

doctor arial, sildenafil helvetica, sick sans-serif;">Valentin Ciucă, Președintele juriului 2009
 


Dinamica evoluţiei artelor frumoase în spaţiul Republicii Moldova marchează un traseu ascendent unde coabitează deopotrivă stilistica cu rezonanţe tradiţionale cu cele ale unei fertile substanţe imaginativ-creative de sorginte modernă. Comunicarea artiştilor este deschisă către toate azimuturile astfel încât amprenta individualităţii se racordează spiritului enciclopedic al timpului. Ideea de Şcoală Naţională, deşi încă viabilă, cedează uşor tentaţiilor unei sincronizări cu ceea ce se petrece în planul artei europene. Ideea de Şcoală Naţională nu mai pare atât de categorică cum era altădată prin sensul unei sesizabile identităţi, ci se deplasează către ceea ce am putea numi stilul internaţional. Globalizarea are ca efect, şi ca urmare a relaţiei pragmatice între cerere şi ofertă, o deplasare dinspre naţional către universal. Ceea ce se crează în plan artistic la Paris, Roma sau New York poţi vedea şi la Chişinău sau Bălţi. Orgoliul personalizării păleşte oarecum şi se subordonează spiritului unui timp învălmăşit, stresant, mai degrabă al continuelor cercetări decât al certitudinilor.

Saloanele de Artă din Republica Moldova indică fără echivoc o asemenea propensiune pentru noutate şi sincronizare, selecţiile colective fiind subordonate direcţiei mondialiste unde totul este posibil, chiar şi imposibilul. Saloanele Moldovei Bacău-Chişinău, de pildă, ca prim contact major între artiştii de pe cele două maluri ale Prutului s-au ivit pe scena artistică românească încă din anii ’90, ca un fel de superbă regăsire artistică între fraţi, după lungi şi amari ani de tăcere impusă de alţii. Frenezia acestei regăsiri a generat entuziasme şi, în mare măsură, acesta se mai regăseşte şi astăzi. Asociate cu Saloanele de Toamnă de la Chişinău şi, acum, Bienala aflată la prima ediţie, edifică un parcurs cultural major, unde artiştii afini autorizează un parcurs creator modern şi stimulator. Urez acestui proiect, ca în frumoasele basme româneşti, tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte... În context, subliniez ideea că în vremuri de criză se manifestă o formă, sper perenă, de recoagulare a energiilor creatoare reale în beneficiul creativităţii şi continuităţii. Cum se ştie, artiştii nu pot fi singuri cu adevărat decât asociindu-se pe simezele expoziţiilor care impun un traseu al devenirii şi competiţiei în planul vast al valorilor contemporane. Orgoliile, uneori nemăsurate ale creatorilor, cedează în favoarea unei relansări comune a idealurilor care să-i adune şi să le anime spiritul competiţional.
Iniţiativa Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova, Ministerul Culturii, pictorul Tudor Zbârnea şi colaboratorii, ca animatori al Bienalei au aflat resursele necesare unui asemenea ambiţios proiect în jurul căruia artiştii s-au regrupat spre a oferi imaginea corectă şi competitivă a artiştilor din acest areal, recuperând şi confraţii de breaslă rezidenţi temporari sau stabiliţi prin toată Europa unde îşi caută, deloc uşor, un loc sub soarele artei. S-a confirmat inechivoc faptul că Soarele estului poate încălzi, metaforic vorbind, spaţiul atât de râvnit al unui Occident tentant, unde sângele proaspăt al noilor veniţi ţine şi el de o artistocraţie vitală însă, din păcate, mai puţin cunoscută vreme îndelungată. Jocurile schimbului se dovedesc reciproc avantajoase şi generează uimire, dar şi sentimentul unei profitabile recuperări.
Sutele de lucrări supuse acum jurizării indică diversitatea ca un element definitoriu, iar valoarea ca pe o certitudine. În expunere totul este permis în ordinea soluţiilor comunicării, singura condiţionare fiind doar aceea de ordin valoric. Pe simeze coabitează lucrări ale unui întârziat, dar plăcut, dulce stil unde reacţia la motiv subliniază potenţialul de sugestivitate ale raporturilor cu motivul, cu realul care va să zică, iar soluţiile sintetice, emblematice prin reducţiile aspirând spre esenţe, ajung chiar la gesturile incitante ale abstracţiei lirice. Asemenea caleidoscop indică, de fapt, identificarea libertăţii ca premiză necesară pentru actul de creaţie, detaliul şi sinteza fiind instrumentele de lucru adiacente. Elementul comun în diversitate subliniază faptul că nevoia individualizării discursului, capacitatea de a depăşi limitativul localism creator în beneficiul unui racord cu ofertele altora cred că cedează prea uşor unor mode de import, mai mult sau mai puţin pasagere. Dacă acesta este trendul european nu înseamnă neapărat că trebuie să renunţăm cu totul la amprenta identitară a unei culturi, deoarece a fi diferit de ceilalţi rămâne o şansă reală în competiţia pentru un loc de câştigător, dincolo de efemerele tentaţii pasagere ale modei...
Premianţii acestei Bienale de la Chişinău reconfirmă, de fapt, opere care excelează prin viziune şi expresie personală, prin asocierea cu un limbaj modern în termenii zilei, unde sinteza şi simbolurile pot indica o profesionistă asumare a aventurii imaginii cu finalitate în dimensiunea esteticului. Numele unora dintre ei, deja cunoscute şi recunoscute, fac ca nivelul Bienalei să indice o înaltă cotă de credibilitate şi să onoreze reputaţii acreditate de timp şi de publicul mereu interesat de competiţia valorilor reale. Aştept cu speranţă momentul când artiştii de pe tot cuprinsul Comunităţii europene vor valida prin participare acest proiect la al cărui debut semnificativ tocmai avem şansa de a participa cu emoţie, respect şi firesc interes profesional...